Catalin Avramescu

articolul: "Lasati-i sa se zvircoleasca!"

din: Cotidianul, fondat de Ion Ratiu, acum proprietatea lui Sorin Ovidiu Vintu, daca am inteles bine, prin intermediul Academiei Catavencu. Numarul 253 (4628) din 25.10.2006, p. 18.

il puteti citi aici sau aici.

D-l Avramescu sustine ca sistemul de sanatate al statului roman nu functioneaza, este corupt, si nu poate fi reformat din cauza ca ofera asistenta medicala gratuita asiguratilor care sint singuri vinovati pentru bolile lor datorate stilului lor de viata nesanatos. D-l Avramescu sustine ca atitudinea societatii fata de acesti oameni nu arata compasiune, ci permisivitate si ca aceasta atitudine este neetica si perversa din punct de vedere moral, pentru ca obliga oamenii responsabili sa plateasca asistenta medicala a celor iresponsabili.

D-l Avramescu greseste deoarece:

- compasiunea trebuie sa se manifeste fata de oamenii care sint in nevoie, nu fata de cei care merita aceasta compasiune dupa criteriile desemnate de D-l Avramescu. Noul Testament este foarte clar in aceasta privinta. De asemenea, bunul simt si elementara grija pentru seaman care fac diferenta intre om si animal si care stau la baza oricarei societati democratice ar fi trebuit sa indice acelasi lucru.

- din punct de vedere moral o asemenea atitudine ne-ar intoarce in Evul Mediu, cind li se spunea saracilor ca ciuma e trimisa de Dumnezeu ca sa ii pedepseasca pentru pacatele lor. Cu o asemenea atitudine, progresul tehnic si social era destul de lent.

- intr-o societate corupta evaluarea dreptului unui bolnav de a primi asistenta medicala dupa criteriul "daca ar fi putut sa se fereasca de boala sau nu" ar atinge noi culmi ale aberatiei.

- capacitatea unui om de a se feri de boala depinde enorm de familia si starea sociala din care provine.

- educarea oamenilor pentru a se pastra sanatosi depinde in mare masura de stat.

- cauzalitatea celor mai multe boli este inca neclara.

- efectele sociale ar fi catastrofale, bolnavii umplind strazile, bolile contagioase ar pune in pericol societatea, chiar daca se datoreaza in mare masura lipsei de igiena, care si ea se datoreaza educatiei deficitare si saraciei. Bolnavii saraci ar trebui sa tilhareasca pentru ca sa supravietuiasca. Dar nici societatii nu le-ar fi pasat de ei.

- In fine, cel mai important este faptul ca D-l Avramescu face legatura intre coruptie si asistenta medicala pentru toti asiguratii. In primul rind, D-le Avramescu, si oamenii iresponsabili pot sa incheie contracte de asigurare, doar ca vor plati o rata mai mare decit cei responsabili, daca nu cumva doriti sa le luati Dv. acest drept. Dar cel mai important este ca de fapt, in Romania anului 2006, nu exista nici o asigurare medicala. Fiecare pacient trebuie sa plateasca fiecare serviciu medical, si au fost multe cazuri in care oamenii nu au fost tratati fiindca nu au putut plati. Mai mult, preturile platite sint mai mari decit ar fi fost normal pe piata libera. Preturile serviciilor medicale pe piata neagra sint tinute la nivele de 2 - 3 ori mai mari decit ar fi fost normal pe piata libera, tocmai fiindca piata serviciilor medicale in Romania nu este libera, ci este controlata de mafia de stat. Aceasta mafie are dreptul sa refuze aprobarea de functionare a oricarei policlinici particulare, iar in privinta spitalelor particulare nici nu se pune problema ca ele sa apara pentru publicul larg, din simplul motiv ca exista deja spitale de stat. Chiar daca acestea nu functioneaza decit foarte scump si prost, este clar ca hartuirea guvernamentala ar face inceputurile spitalelor particulare imposibil de scumpe si, oricum, nu exista spatii disponibile pentru a deschide spitale particulare in fiecare cartier. Mai mult, spitalele de stat nu pot da faliment, si, daca ar fi prea multi doctori pentru citi bolnavi sint, pina la urma tot spitalele particulare s-ar inchide. Astfel, monopolul mafiei este asigurat.

Dupa cum vedeti, coruptia din sistemul de sanatate romanesc nu are nici o legatura cu asigurarea serviciilor de sanatate de baza ale cetatenilor, care este o caracteristica a unei civilizatii elementare. D-l Avramescu este deranjat, de exemplu, de plata salvarii pentru un sofer vitezoman care s-a accidentat. Ce ar trebui sa facem, sa-l lasam pe strada pina moare? Sa-l omorim noi ca sa il putem ingropa pe banii societatii, cum se exprima D-l Avramescu, ignorind ca orice comunist contractul incheiat intre asigurat si casa de asigurari de sanatate? Iar taranii care consumau gaini suspecte de gripa aviara pentru ca nu aveau incredere in platile compensatorii promise de guvern, ar trebui lasati sa imprastie gripa, la rindul lor? Coruptia din sistemul de sanatate romanesc are legatura cu incompetenta civica a romanilor. Are legatura cu sistemul socialist aplicat in sanatate in Romania. Vezi si aceasta pagina.

Aceasta ne duce cu gindul la motivul pentru care D-l Avramescu a putut sa publice o asemenea perla a gindirii sale politice. Evident, avem de a face aici cu o atitudine fascista, mai exact cu darvinism social. Astazi, cei care vorbesc impotriva democratiei, vorbesc de pe pozitii fasciste, comunismul dovedindu-se tot la fel de neviabil ca si fascismul in secolul trecut. O explicatie a acestei pozitii ar fi aceea ca D-l Sorin Ovidiu Vintu s-a hotarit sa investeasca in sectorul medical. Oricine are un raspuns e invitat sa lase un comentariu; pentru aceasta nici macar nu este necesar sa isi creeze un cont.

Sa nu uit sa mentionez ca D-l Avramescu este profesor la o universitate de stat. De ce ar trebui sa plateasca statul studiile superioare ale celor mai capabili cetateni ai sai, care pot face bani mai usor decit altii, ramine de discutat, dar de ce ar trebui sa existe universitati de stat cu profesori cu o slujba sigura si usoara, chiar nu pricep.

Va multumesc.

Gabriel Liiceanu

Cotidianul, anul XV, nr. 192(4567) - "Talentata Doamna Musca sau despre minciuna in extaz".

Draga D-le Liiceanu,

Valorile cele mai importante sint iubirea si compasiunea. Ura si adevarul nu sint compatibile.


***************************************************

Din punct de vedere filozofic, D-l Liiceanu greseste fiind esentialist (lucrurile au esenta, si esenta este tot ce trebuie sa stim despre lucruri). Intrebarea politica de baza a esentialismului este cine ar trebui sa ne conduca? Din punct de vedere esentialist, pentru D-l Liiceanu, D-na Mona Musca este esentialmente rea. Din punct de vedere relationist (relatiile dintre lucruri sint importante si trebuie cunoscute), intrebarea politica de baza este in ce fel trebuiesc organizate institutiile statului pentru ca cel care ne conduce sa poata face cit mai putin rau si cit mai mult bine. Democratia se bazeaza pe relationism. Esentialismul a facut destul rau, avind in vedere ca repede ajungi la concluzia ca tu esti asa bun si altii asa rai … D-na Mona Musca a avut o politica de sustinere a institutiilor si valorilor democratice. Cred ca acum exact asta este cel mai important. Este adevarat, pe de alta parte, ca oricine ajunge sus isi pierde bunul simt.

TVR Cultural

In timp ce, in mod evident, solutia optima intr-o societate este o productie bazata pe piata libera si o redistribuire a veniturilor prin taxarea proportionala a tuturor si transferuri egale catre toti, dreapta se distinge prin refuzul asistentei sociale, chiar daca aceasta duce la prabusirea societatii prin anularea sistemului educational si a asistentei sociale de baza, iar stinga prin refuzul libertatii initiativei economice, si, fireste, nu numai a ei, chiar daca aceasta duce la prabusirea societatii prin caderea productiei, si nu numai a ei. Ma refer aici si la prabusirea simtului civic al cetatenilor deposedati de cel mai simplu drept la initiativa economica si, ca urmare, si politica.

Cei doi invitati ai Dv., Ionita si Roman, au ilustrat perfect acest dialog al surzilor, fiecare dintre Dinsii refuzind sa accepte cea mai simpla critica la adresa ideologiei pe care o sustineau. Dl. Ionita a refuzat sa accepte ca exista economii si societati distruse de monopoluri private, iar Dl. Roman inca nu a inteles ca stinga are, in sfirsit, probleme grave de credibilitate, mai ales cita vreme nu s-a despartit clar de unele mici excese din trecut.

Iar Dv., D-le Avramescu, ati jucat perfect rolul majoritatii tacute.

PS. Alternanta la putere in unele state civilizate a reusit sa acopere golurile ambelor parti.

SAR

Incredibila primirea de care am avut parte la SAR, Societatea Academica Romana. Poate si eu am fost mai putin decit perfect (nu aveam cravata sau un material scris pe care sa-l inregistrez), dar mirlania cu care am fost intimpinat de cei doi tineri angajati pe care i-am intilnit cind am intrat m-a socat, poate si din cauza mirosului moldovenesc al acesteia, neobisnuit pentru mine, si, orice s-ar spune, mai puternic decit cel muntean.

Ieri am fost la Sala Palatului, concert Ducu Bertzi si invitatii sai: Florian Pittis, Mircea Baniciu, Mircea Vintila, Ada Milea, si multi altii. Se numea "Gala folk <<Om bun>>".

Concertul fusese programat pe 20 aprilie 2006, dar cind am ajuns acolo am aflat de la o femeie de servici ca s-a aminat cu doua saptamini, probabil din cauza meciului de fotbal Steaua - Rapid.

Cu toate ca imi cumparasem biletele - 25 lei noi bucata - cu doua saptamini inainte de 20 aprilie, locurile erau foarte proaste, iar in fata mea erau mai multe rinduri libere, chiar in acelasi sector.

Cu zece minute intirziere si fara scuze, pe scena au intrat Ducu Bertzi si invitatii, membri ai generatiei '60 (singura care a putut sa miste sub comunisti), majoritatea monstri sacri.

Dupa interpretarea cintecului "Om bun", D-l Florian Pittis a preluat microfonul si a impartit premii tuturor celor 10 - 20 de oameni de pe scena, mai putin lui Ada Milea si poate inca unei persoane. La fiecare citea citeva cuvinte bine gasite urmate invariabil de "Jurnalul national - Marius Tuca", probabil vreo incantatie masonica. A urmat "Nu conteaza cit de lung am parul", dupa care au plecat toti de pe scena. Ada Milea, fireste, tocmai iesea ultima cind Pittis a strigat-o inapoi, in opinia mea destul de nepoliticos ("vino aici !...") si a informat-o ca va prezenta spectacolul. In sfirsit, Ada Milea primeste o hirtie, ramine singura pe scena, se scuza ca nu stie sa prezinte (si, evident, nici nu stia ca va prezenta) si prezinta. Primul numar, un tinar care intr-adevar cinta foarte bine, blues clasic (cam ciudat, totusi, pentru virsta lui) si versuri foarte bune. Mixajul devine, in sfirsit, infect, asa cum e de obicei la Sala Palatului. Nu pot auzi prezentarea sau vocea tinarului. Tinarul este singur impreuna cu mai multe instalatii vechi (microfoane etc.) pe scena Salii Palatului. Urmeaza o tinara care are clar talent si voce, dar nu si-a ales cele mai bune cintece (erau toate compuse de ea). Apoi Ada Milea este nevoita sa alerge in culise pentru Mircea Vintila si trupa Brambura. Brambura, patru tineri, acompaniaza perfect (foarte buni) pe Vintila, cu toate ca, evident, nu aveau casti si cine stie ce auzeau ei pe scena. Mixajul insa iubea numai bateria, astfel incit puteam asculta mai bine acele cintece vechi pe care le stiam pe de rost la casetofonul meu mono de acasa. La pretul electronicii de astazi, este de neiertat ca nu existau casti astfel incit sa auda si cei de pe scena ce auzeam eu in sala. In plus, a inceput sa ma enerveze dualitatea tot mai vizibila de pe scena: pe de o parte, generatia anilor '60, bine imbracata si implinita, pe de alta tinerii, evident fara bani de mincare si imbracati in tricouri de la reduceri. Daca D-l Vintila ii prezinta ca foarte talentati, ce-ar fi sa ii lase sa cinte si ei cite ceva? Am plecat la al doilea cintec al D-lui Vintila, si nu eram singurul. Sala, ocupata pe jumatate de pensionari din generatia batrinilor de pe scena, aplauda la fiecare ocazie.

Pe de o parte inteleg drama generatiei artistice a anilor '60 din Romania, care de abia anul trecut a scapat de monpolul gastii Everac - Theodorescu - Sararu si multii ceilalti asupra administrarii culturii romanesti, pe de alta insa nici eu nu mai sint silit sa le accept lipsa de profesionalism in ceea ce priveste organizarea, atit administrativa, cit si artistica a spectacolelor, si cu atit mai putin lipsa de respect la adresa celor fara putere in peisajul artistic romanesc. Chiar daca acesti oameni au facut muzica romaneasca a ultimelor decenii, tot trebuie sa permita tinerilor sa creeze muzica romaneasca a acestor decenii. Si cel mai important lucru pe care ar fi trebuit sa li-l predea este respectul pentru ceilalti.

Basescu si CNSAS

Basescu nu putea face mai mult la CNSAS.

Pentru ca sa conduci Romania, asa cum este ea acum, si sa mai faci si reforme institutionale, ai nevoie de sustinerea Securitatii, sau cel putin a unei parti importante a ei. Pentru ca Romania sa poata fi condusa fara implicarea Securitatii in politica, este nevoie de o societate civila puternica. Aceasta nu inseamna numai cetateni care sint preocupati de viata politica si sociala a tarii, dar si institutii, cum ar fi ONG-uri, si traditii democratice: unde se trage linia, in ce fel trebuie sa reactioneze cetatenii pentru a-si atinge obiectivele eficient, fara violenta si fara calcarea legii etc.

In primul rind, Basescu este responsabil pentru ca s-a putut intimpla ce s-a intimplat la CNSAS. Asa ceva era de neimaginat pina acum un an. Transparenta si influenta opiniei publice (chiar daca evident minoritare!), in interiorul institutiilor de stat, au fost fara egal in ultimii 60 de ani in Romania. Aceasta se datoreaza politicii active a lui Basescu, de incurajare a unui stat in care institutiile functioneaza corect, dupa reguli obiective clar definite. Aceasta este o schimbare profunda, pe care romanii nu o apreciaza la justa valoare. (Acum citiva ani era de neimaginat ca cea mai simpla actiune putea fi indeplinita fara sa "cunosti pe cineva". Cit de des auzeam intrebarea "Cunosti pe cineva la ...?") Sentimentele lui Basescu in favoarea unei structuri ordonate, de tip militar, care asigura controlul si ordinea necesare sigurantei nationale nu au anulat, ba din contra, au ajutat sustinerea de catre Dinsul a formalizarii vietii sociale si administrative romanesti. Aceasta formalizare risca sa introduca Romania in istorie, loc din care a lipsit in ultimele 18 secole. Observati cit de rapid si de direct a condus acest stil de a face politica la dezvaluirea nucleului dur de securisti KGB-isti care au condus si distrus Romania in ultimii 60 de ani. Principiile sint mai importante decit clientela. Din fericire si din pacate, romanii nu inteleg asta. Din fericire, pentru ca multi romani ar bloca reforma lui Basescu, daca ar intelege-o. Din pacate, pentru ca citiva romani ar sustine-o, daca ar intelege-o. Romanilor mereu li se intimpla lucruri pentru care nu sint pregatiti.

Mai mult, cind criza a aparut, Basescu a sustinut o solutie de compromis, raminind in limitele legii. (Ideea a fost anuntata de Boc, "sa vedem ce face Turianu in trei luni". Renuntarea la monopolul puterii e evidenta.) Fara aceasta criza, Securitatea nu ar fi acceptat niciodata solutia actuala. Cita diferenta intre aceasta reactie a lui Basescu si timpenia KGB-ista a lui Iliescu, sau lipsa de actiune a D-lui Constantinescu, care nu numai ca nu actiona, dar nici macar nu comunica cu populatia, in cele mai importante si simple subiecte politice.

De aceea, eu il voi vota pe D-l Basescu si la urmatoarele alegeri, pentru al doilea si ultimul sau mandat. Totusi, nu pot spune aceleasi lucruri si despre partidele politice. S-ar putea ca, la alegerile parlamentare, sa nu votez deloc, daca nu va exista vot uninominal.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Contextul: in ultimele zile ale lui martie 2006 Parlamentul Romaniei voteaza noii membri CNSAS, dupa mai multi ani de bataie de joc din partea fostului Presedinte CNSAS Onisoru, ca reprezentant al PSD. D-nul Ticu Dumitrescu, initiatorul legii, este votat pentru prima data in CNSAS, si exista o acceptare generala ca Dinsul va fi numit Presedintele Consiliului. Totusi, votul (secret!) din interiorul CNSAS alege pe D-nul Turianu in trei functii diferite, inclusiv cea de Presedinte, de fiecare data cu 6 voturi la 5. D-nul Turianu fiind ales de PD, lucratura este evidenta, iar Dinsul chiar recunoaste ca nu se pune problema demisiei din functie fara instructiuni de la Boc (Presedintele PD) sau Basescu (Presedintele Romaniei, fostul Presedinte PD). Manifestatii neasteptat de radicale, dar nonviolente, izbucnesc, iar Basescu este huiduit pentru prima data.

Patapievici 2

Joi 23 martie 2006, in jurul orei 23:00, pe TVR Cultural, D-nul Patapievici propune, ca justificare a statului liberal, un model al aparitiei institutiilor intr-o societate: indivizi cu proprietati private decid, in propriul lor interes, sa construiasca institutii de stat, care sa le rezolve, mai eficient decit in orice alt fel cunoscut, problemele sociale.

In opinia mea, proprietatea privata nu poate exista in afara institutiilor sociale, mai mult sau mai putin formale. Cel mult, poate exista o posesiune, bazata pe forta sau pe un context avantajos. In momentul cind posesiunea dobindeste legitimitate, devenind proprietate, aceasta legitimitate se bazeaza cu siguranta pe institutii sociale, chiar daca acestea sint atit de informale pe cit ar fi, de exemplu, opinia unei majoritati a populatiei.

Mai mult, proprietatea nu trebuie inteleasa in sens esentialist, ca o caracteristica intrinseca si, eventual, absoluta a unui obiect, ci mai curind in sens relationist, ca rezultatul unor relatii sociale mai mult sau mai putin complexe. (v. K. R. Popper, "Societatea deschisa si dusmanii sai") Astfel, proprietatea nu poate exista in afara relatiilor sociale relativ stabile, iar relatiile sociale stabile implica existenta institutiilor sociale. Libertatea proprietarului de a-si folosi proprietatea nu este limitata, dupa parerea mea, numai de drepturile celorlalti indivizi de a-si folosi proprietatile, dar si de necesitatea prezervarii institutiilor sociale care dau nastere proprietatii, si a unor valori spirituale mai dificil de definit decit proprietatea in sens capitalist. De exemplu, aerul nu este proprietatea nimanui, si nici nu ar putea fi, cita vreme calatoreste liber si fara viza intre diferite state independente si suverane. Totusi, daca cineva otraveste aerul si omoara toti cetatenii, proprietatea va disparea si ea. Daca aceasta situatie ar fi rezolvata prin institutii globale care sa controleze folosirea aerului, alte bunuri ar lua locul aerului din exemplul precedent. De asemenea, bunurile spirituale, cum ar fi ideile, valorile spirituale, educatia, sint dificil de privatizat. Cum ar putea statul Israel sa impuna copyright asupra Bibliei?

Ma astept ca, in viitorul care incepe acum, conceptul de proprietate sa devina tot mai fluid si flexibil. Drepturile vor fi mai precis definite si mult mai limitate si conditionate de evenimente sau situatii straine proprietatii insesi, obiectul proprietatii devenind si el tot mai dificil de definit. (v. Alvin Toffler, "Al treilea val") Aceasta va sublinia si mai mult ceea ce am afirmat despre posibilitatea existentei proprietatii numai atita vreme cit exista institutii sociale.